Baltagul
De Mihail Sadoveanu
1930
Roman tradiționalist, realist, obiectiv, mitic, inițiatic din perioada interbelică
În literatura română, Mihail Sadoveanu a fost unul dintre autorii a cărui operă, destul de vastă, s-a caracterizat printr-o problematică diversă. Una dintre laturile reprezentative ale creației sale o constituie redescoperirea sufletului simplu al țăranului român. În universul epocii sadoveniene, romanul Baltagul este unul dintre care, alături de Creanga de aur, irumpe din rădăcinile mitologice ale gândirii.
Romanul Baltagul are ca punct de plecare balada populară Miorița. Creația sadoveniană are motto o secvență din această baladă (Stăpâne, stăpâne/ Mai chiamă ș-un câne), prin intermediul căruia autorul valorifică motivul literar al animalului credincios. Acesta devine element esențial în derularea conflictului acestei opere literare.
Titlul operei este unul semnificativ, baltagul evidențiind arma cu doua tăișuri care în roman are două funcții. Pe de o parte, reprezintă arma cu care este înfăptuită o crimă (omorârea lui Nechifor Lipan de către Calistrat Bogza, care împreună cu Ilie Cuțui îi ia oile lui Nechifor). Pe de altă parte, acesta este văzut ca o armă a dreptății, cu care, în final, Gheorghiță îndeplinește actul justițiar de pedepsire a criminalului.
Structura romanului
Materia epică a acestui roman structurat pe șaisprezece capitole poate fi dispusă în trei etape:
- Capitolele unu-șapte reprezintă așteptarea lui Nechifor Lipan de către soția sa Vitoria.
- Capitolele opt-treisprezece evidențiază drumul Vitoriei în căutarea soțului ei și de înfăptuire a dreptății. Drumul pornește din Măgura Tarcăului până în ținutul Dornelor, urmat de întoarcerea în munții Stânișoarei unde este descoperit cadavrul omului.
- Capitolele paisprezece-șaisprezece reprezintă îndeplinirea datinilor funerare a justiției.
Acțiunea romanului este pusă de la început sub semnul ideii de rânduială (Domnul, Dumnezeul după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam). Prin intermediul acestei legende cu iz biblic se realizează o fixare pe coordonatele unei existențe muntenești.
Romanul se deschide cu o legendă a începuturilor prin intermediul căreia este evocat personajul absent al acestei creații, Nechifor Lipan. Existența oierilor este supusă unor reguli, transhumanța fiind procesul emblematic după care se ghidează întregul univers al creației sadoveniene. Tâlcul acestei legende îl constituie ideea că în timp ce alte neamuri sunt înzestrate de Dumnezeu cu o serie de daruri materiale, muntenii ajunși ultimii la împărțirea acestor daruri au rămas cu un bun spiritual. Acesta este cel al capacității de a trece ușor peste toate încercările existenței.
În linii mari, romanul sadovenian pare a fi o rescriere a baladei Miorița, însă acțiunea acestuia este axată pe mai multe coordonate. Din armătura epică a baladei a valorificat intriga (omorârea unui cioban de către alți doi ciobani pentru a-i lua oile). Criticul literar, Vladimir Streinu, consideră că romanul Baltagul este partea nescrisă a Mioriței. Având în vedere faptul că în baladă, atitudinea măicuței bătrâne este una de resemnare, se observă că în roman atitudinea Vitoriei este una hotărâtă.
Prima secvență
Prima secvență a romanului este construită în jurul unor elemente cu valoare de simbol. Așteptarea Vitoriei este contrariată de faptul că soțul ei pleacat să facă negoț cu oi nu se mai întoarce. Acesta este dublată de o serie de elemente premonitorii. Primul este că în vis i se arată soțul ei călare, trecând o apă. Al doilea element căruia femeia îi gasește o semnificație este faptul că în gospodărie cocoșul cântă cu fața spre poartă. Coroborând aceste semne, Vitoria are convingerea ca s-a întâmplat ceva cu soțul ei.
Astfel, personajul întreprinde o serie de pregătiri. Unele sunt pe linia mistico-magică: merge la baba Maranda care îi spune că Nechifor se află la o femeie cu ochii verzi. Altele sunt pe linia sacralității: îl visează pe părintele Dănila care o îndeamnă să postească, să parcurgă un proces de asceză. Astfel Vitoria ține post negru douăsprezece vineri și merge să se închine la Mănăstirea Bistrița. De asemenea, merge la fierar pentru a-i face un baltag pe care îl ia în călătoria sa, vinde o serie de produse din gospodărie pentru a avea banii necesari în drumul său, iar pe Minodora o trimite la Mănăstirea Agapia. Toate aceste elemente sunt prezente în roman într-o derulare cronologică. Astfel este evidențiat faptul că în satul muntean viața urmărea un ritm al derulării cosmice.
A doua secvență
A doua secvență a romanului evidențiază călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, împreună cu fiul său, Gheorghiță. Drumul Vitoriei evidențiază adaptabilitatea acesteia prin cunoașterea unor spații și a unei lumi noi. Vitoria Lipan pornește din Măgura Tarcăului și face un popas la Bicaz la hangiul Danea. La Călugăreni, Vitoria se desparte de negustorul David, iar la Fărcașa vorbește cu moș Pricop. Când ajunge la Borca participă la un botez unde lasă un cadou nou-născutului, așa cum face și la Cruci unde participă la o nuntă.
La Vatra Dornei găsește însemnată în documente tranzacția de oi dintre Nechifor si cei doi ciobani. Continuându-și drumul, se oprește apoi la Păltiniș, Dârmoxa, Broșteni, Sabasa, la Suha. Mai apoi, se întoarce la Sabasa unde află că la Suha nu au stat la masa de la han decât doi ciobani (Bogza si Cuțui). Rămășițele lui Nechifor Lipan sunt găsite între Suha si Sabasa în lacul numit Crucea Talienilor.
A treia secvență
A treia parte a romanului, care cuprinde punctul culminant si deznodământul, evidențiază împlinirea datinii funerare și a justiției. Vitoria Lipan, având un spirit detectivist, reușește prin inteligență și intuiție să îi demaște pe cei doi făptași. Organizarea praznicului pentru Nechifor Lipan coincide cu organizarea unui proces în care sunt demascați făptașii în prezența autorităților. Odată găsit trupul lui Nechifor Lipan, Gheorghiță este pus de către Vitoria să privegheze trupul tatălui, având grijă să nu se stingă făclia. În acest timp, Vitoria merge să anunțe autoritățile. Deși Vitoria este nemulțumită de imaturitatea fiului (episodul este o probă a inițierii acestuia, proba pe care el nu o trece deoarece adoarme având grija de cadavru), desăvârșirea lui Gheorghiță se realizează în timpul praznicului, când Vitoria îl demască pe făptaș. Gheorghiță îl lovește cu baltagul, omorându-l, scena evidențiind îndeplinirea unei legi nescrise.
Perspective
Romanul poate fi interpretat din mai multe perspective: ca roman realist, social si monografic.
Cadrul realist este evidețiat prin precizia cu care sunt urmărite evoluțiile personajelor. Totodată, existența unor detalii referitoare la locurile prin care trec personajele întâresc cadrul.
Sunt evidențiate anumite elemente sociale. Printre acetsea se numără organizarea vieții religioase, a gospodăriei Lipanilor și lumea legilor. Se remarcă anumite aspecte referitoare la educația oferită în familie de Vitoria, personaj văzut ca exponent al speței feminine, caracterul formator al educației pe care o dă copiilor săi. Cu Gheorghița este blândă, în timp ce cu Minodora se comportă mai aspru, certând-o pentru că aruncă gunoiul în fața soarelui, trimițând-o la Mănăstirea Agapia.
Caracterul monografic rezultă din înfățișarea unor elemente de ordin tradițional: nunta, botezul, înmormântarea. Poate fi interpretat ca roman mitic.
În mare, romanul poate fi considerat o scriere demitizantă a baladei Miorița. Cu toate astea, există și opinia criticului literar, Alexandru Paleologu, care consideră că această creație sadoveniană este construită pe baza mitului egiptean al lui Isis si Osiris. Osiris a fost omorât, trupul său fiind tăiat in paisprezece bucăți și păstrat în Egipt, Isis pornind în crearea întregului.
Poate fi considerat și un bildungsroman în care este evidențiat drumul formării, al maturizării lui Gheorghiță alături de mama sa. Tânărul este fascinat de felul în care mama sa reușește să se adapteze și să înțeleagă lumea. Prin ochii săi, aceasta apare chiar o vrăjitoare și se teme de ea. Pentru Gheorghiță drumul reprezintă răbdare, curaj, simțul dreptății. Romanul poate fi citit ca roman polițist, având o serie de elemente din sfera acestui tip de roman. Motivația crimei sunt oile, criminalul este Calistrat Bogza, complicele, Ilie Cuțui, iar arma crimei este baltagul. Anchetatorul este însăși Vitoria, iar martorul câinele Lupu.
Concluzie
Consider că romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, a reprezentat pentru literatura română o capodoperă prin intermediul căreia autorul valorifică unele elemente din balada populară Miorița, creația sadoveniană având drept motto o secvență din această baladă și totodată și unele elemente legendare.
În primul rând, romanul Baltagul este un roman tradițional în care Sadoveanu valorifică unele elemente caracteristice acestui curent. Spre exemplu, în roman este valorificat motivul transhumanței, acesta bazându-se pe urcatul și coborâtul oilor de la munte. De asemenea, oamenii își sincronizează viața după mersul ciobanului cu oile la munte, în timp ce soțiile acestora rămân acasă.
În al doilea rând, romanul Baltagul este unul mitic, Sadoveanu valorificând unele elemente legendare. Printre acestea sunt vrăjitoria și farmecele, dar care nu se adeveresc. Relevant în acest caz este faptul că Vitoria merge la baba Maranda pentru a-i citi unde este soțul ei.
În concluzie, romanul „Baltagul” scris de Mihail Sadoveanu oferă o imagine amplă și profundă a vieții. Totodată, zugrăvește modul de viață al oamenilor de la munte, unde obiceiurile și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie.
