O scrisoare pierdută
De Ion Luca Caragiale
1884
Nae Cațavencu – caracterizarea personajului
Caragiale este cel mai mare creator de tipologii din literatura română. Se spune despre personajele sale că fac concurență stării civile (G. Ibrăileanu). Unele tipuri se pliază persoanelor din zilele noastre. Ele sunt realizate în spiritul clasicismului, având o singură trăsătură dominantă. Astfel, corespund unei tipologii. Trăsătura dominantă rezultă din mai multe modalități de caracterizare, directe sau indirecte. De remarcat la Caragiale este că el pune accentul și pe didascalii. În acest sens, sunt relevante încă de la începutul piesei, fiindcă trădează starea socială, statutul familial și politic (în mod ironic).
Cel mai reprezentativ personaj caragelian este Nae Cațavencu. Însuși Caragiale îl caracterizează pe acesta prin atribuirea cuvântului canalie. Totodată, îi acordă un rol principal în conflict.
Statut social
Statutul social al personajului reiese în mod direct din didascalii. El este avocat, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaților”, un ziar de scandal (după titlu). Astfel este sugerată predispoziția personajului pentru spectacol, scandal și bârfă politică. De asemenea, este prezident-fondator al Societății Enciclopedice Cooperative „Aurora Economică Română”. Aceasta poate fi abreviată AER, inducând ideea de vorbe goale și minciuni. Face trimitere astfel la caracterul demogogic al fondatorului ei.
Statut psihologic
Nae Cațavencu este tipul demagogului.
Statut moral
Statutul moral al lui Nae Cațavencu reiese din relația cu alte personaje, dar și din faptele sale. Cațavencu refuză propunerile prefectului de a primi în schimbul scrisorii anumite avantaje materiale. El are un scop bine definit, de la care nu se abate. Vreau ceea ce merit în orașul acesta de gogomani (…) între fruntașii politici!”.
Având în mână scrisoarea, Nae Cațavencu reușește să o impresioneze pe Zoe, a cărei cuvinte îl caracterizează în mod direct. Cu un mișel ca el!, Cațavencu poate fi tot așa de bun deputat ca oricare altul.
Fapte
Nae Cațavencu trece de la o extremă la alta în comportament. Când are scrisoarea, este rece și amenințător, iar când o pierde se face nevăzut.
Este un arivist, care urmărește doar să urce pe scara socială.
Plânge fals, se lamentează în numele țărișoarei, de unde se deduce comportamentul său teatral.
Limbaj
Limbajul său îi trădează incultura, caracterul demagogic și lipsa de patriotism, în ciuda profesiilor sale de avocat și jurnalist.
Nae Cațavencu citează confundând personalitățile și făcând greșeli de cultură generală. De exemplu, rostește oneste libere, în loc de oneste vivere.
Folosește nonsensuri, atribuind semnificația cuvintelor pe care nu le cunoaște (capitalist – locuitor al capitalei).
Nume
- Cață – vorbește mult
- Cațaveică – haină cu două fețe, din care se deduce ipocrizia și urmărirea intereselor.
