Modernismul
Riga Crypto și lapona Enigel
De Ion Barbu
(1924 în volumul Joc secund)
Poezia lui Ion Barbu este cu mult deosebită de cea a lui Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Înțelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie să fie poezia este mai aproape de concepția unor poeți moderni și singulari ca Mallarmi sau Valery decât concepția impusă în poezii de romantism.
Elementul distinctiv al creației barbiene îl reprezintă abstractizarea lirismului, idee ce poate fi explicată prin faptul că autorul a fost un matematician. Acesta afirma într-un interviu din 1927: Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență… pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei.
Poezia lui Ion Barbu poate fi încadrată în direcția modernistă. Această orientare literară presupune abordarea unor noi modalități de scriere în care nu mai este respectată structura strofică, tradițională. La nivelul limbajului poetic predomină ambiguitatea. Poezia face parte din a doua perioadă de creație a autorului, cea balcanic-orientală. În aceasta se manifestă o deschidere către cântecul de lume. Textul este construit după modelul unei povestiri în ramă. Primele patru strofe construiesc rama baladei, iar celelalte strofe reprezintă alegoria întregii balade construită pe tema dramei ființelor superioare. Acestea sunt aflate în lupta continuă cu tentațiile amenințătoare ale vieții.
Prin intermediul titlului poemului sunt introduse cele două personaje ale textului. Primul este riga Crypto (personaj din sfera vegetativă) și al doilea lapona Enigel (personaj din sfera umană). Prin intermediul acestor personaje autorul evidențiază incompatibilitatea celor două lumi cărora aparțin acestea.
Povestire în ramă
Rama baladei este alcătuită sub forma unui dialog între un menestrel și un nuntaș. Cel din urmă se retrage în cămară la spartul unei nunți reale, într-un cadru intim. Acesta îi cere menestrelului să-i rostească un cântec despre o nuntă eșuată, cea dintre riga Crypto și lapona Enigel. Prin repetabilitate, cântecul justifică exemplaritatea evocării, rostirea acestuia fiind o modalitate de detașare din lumea obișnuită. Acest dialog are sonorități medievale prin evocarea menestrelului, atât acesta, cât și nuntașul având replici de neînțeles. Atmosfera este una de veselie, de bogăție. Ritmul în care i se cere menestrelului să interpreteze cântecul este schimbat (cu foc l-ai zis acum o vară/ azi zi-mi-l stins, încetinel).
Poemul poate fi considerat o alegorie pe tema incompatibilității dintre două lumi. Cea a ființelor inferioare este reprezentată de riga Crypto, iar cea a ființelor superioare este reprezentată de lapona Enigel.
Riga Crypto
Începutul poveștii propriu-zise are ecouri de basm, existența celor două entități fiind plasată în illo tempore. Ideea este subliniată prin intermediul verbului împărțea. În această secvență a baladei este conturată condiția lui Crypto. Numele acestuia este semnificativ, ilustrând „rege”, iar „Crypto” trimite cu gândul la cuvântul grecesc „cryptos” care înseamnă „ascuns”. Crypto este înfățișat ca o ființă inferioară, pe acesta definindu-l întunericul și umezeala. Acesta este un damnat la singurătate, fiind osândit la tronul său de rouă pentru totdeauna. Veșnicia este dobândită prin vraja unei ciuperci care știa tainele de la fântâna tinereții.
Inferioritatea sa este reliefată de caracterul său sterp, de neputința de a avea urmași (Sterp îl făceau și nărăvaș/ Că nu vroia să înflorească).
Lapona Enigel
În opoziție cu riga Crypto este prezentată, în baladă, ființa superioară, lapona Enigel. Numele acesteia reflectă puritatea ei, Enigel provenind din limba latină de la „angelus” care înseamnă „înger”. Lapona provine din ținuturile nordice ( În țări de gheață urgisităI). Drumul ei către sud, către soare, este unul simbolic, acesta reflectând ideea cunoașterii. Poemul poate fi considerat un luceafăr „cu rolurile inversate”. În acest text se reliefează, de asemenea, incompatibilitatea ființelor care aparțin unor sfere diferite. Diferența este că în poemul barbian ființa superioară este cea feminină, iar ființa inferioară este cea masculină.
Drumul către sud al laponei Enigel evidențiază existența unui proces al transhumanței. Comunicarea dintre ea și riga Crypto se realizează ca în poemul Luceafărul. Migrația laponei către sud simbolizează aspirația către principiul solar, văzut ca formă superioară a cunoașterii. În acest drum, pentru Enigel regele Crypto reprezintă o ispită. Acesta este dispus la sacrificiul de sine, cerându-i laponei să îl culeagă (Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te cu mine). Lapona conștientizează fragilitatea regelui Crypto, pentru acesta trecerea timpului și apropierea de lumină reprezentând, ca pentru Enigel, cunoașterea, ci moartea. Maturitatea laponei se reflectă prin raportarea la soare ca element simbolic (Mă-nchin la soarele-nțelept/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul-fântână). Aspirația rigăi Crypto către soare, către lumea laponei echivalează cu asumarea acestuia a sacrificiului de sine, premisă a morții (Dar soarele, aprins inel/ Se oglindi adânc în el).
Destinul tragic
Finalul poemului evidențiază destinul tragic al rigăi Crypto. Nu poate trece pragul lumii sale, decăzând la condiția de bufon (nebunul rigă Crypto). Devenind un burete veninos, acesta își pierde identitatea, primind o altă înfățișare, nemaideosebindu-se prin nimic de ceilalți. Din acest punct de vedere, riga Crypto se aseamănă cu Cătălin din poemul Luceafărul, acesta regresând către anonimat. Acest final al poemului reprezintă o evidențiere a ideii că pentru riga Crypto, ratând cunoașterea, destinul său se împlinește alături de o ciupercă otrăvitoare (Cu măselarția-mireasă/ Să-i ție de împărăteasă). Drama nu este numai a rigăi Crypto, ci și a laponei Enigel, având în vedere faptul că riga este un personaj care apare în visul ei.
Concluzie
Consider că poemul Riga Crypto și lapona Enigel reprezintă o alegorie a dualității ființei umane aflată într-o veșnică pendulare între ideal și material, între rațional și instinctual.
În primul rând, autorul realizează o poezie de cunoaștere în care ilustrează prin intermediul unor simboluri afirmația către desăvârșire. De exemplu, prin intermediul rigăi Crypto este ilustrat eșecul în planul cunoașterii. Pe de altă parte, lapona Enigel, în drumul ei către lumină, ilustrează aspirația către cunoaștere.
În al doilea rând, în acest poem, autorul a conturat un limbaj poetic specific modernismului, caracterizat prin ambiguitate. Relevant este faptul că anumite îmbinări de cuvinte, anumite imagini poetice sunt încifrate. Autorul folosește pentru construirea alegoriei o serie de elemente din sfera vegetală.
În concluzie, Ion Barbu valorifică în poemul Riga Crypto și lapona Enigel un univers poetic distinct. Această poezie despre cunoaștere, iubire, tentația absolutului și depășirea limitelor constituie o replică modernă la viziunea eminesciană asupra incompatibilității dintre două lumi exprimată în poemul Luceafărul.
